Deal?

Ma gandesc cateodata cat de insignifianti suntem. Poti sa fi accidentat de o masina sau poti sa aluneci, sa cazi si sa iti pierzi constiinta…si sa te trezesti dupa cateva ore ca…esti paralizat.

Si ajungi la concluzia ca viata si pacerile ei trebuiesc stoarse pana la ultima picatura. Si de multe ori treci prin momentele grele si iti spui ca ai sa te schimbi si ca ai sa traiesti altfel viata, si ca nu o sa te mai superi pe prostii si ca o sa fi mai bun, mai ingaduitor. Si…e ca o minune care dureaza 3 zile…treci de momentul care te-a facut sa suferi, sa te macini in interior, sa nu dormi zile in sir…si…revi la vechile obiceiuri. Devi rautacios, uiti ce inseamana iertarea si bunatatea, uiti ca nu e frumos sa barfesti pentru ca poate altii fac lafel cand e vorba de tine. Uiti de tot si revi la vechile rautati ce iti transforma zi cu zi viata intr-o povara. Viata devine ca un fruct care se posmogeste din lipsa bunatatii din viata.

Si te-ai straduit toata viata sa te schimbi, si ai avut in diferite momente sentimente de deja-vu nu ai reusit niciodata sa te schimbi cu adevarat. Nu ai reusit sa slabesti, sa devi un geniu, sa devi mai buna, sa fi ceea ce altii numesc “perfect”, si…..desi ai ratat toate momentele schimbarii…Iti e ciuda cand se apropie momentul sa iti iei ramas bun de la viata, iti e ciuda ca mori si iti e frica de asta, iti e frica ca nu mai apuci sa faci ceea ce iti propusesesi , ca nu ai timp sa te mai schimbi desi avusesi destule ocazii. Iti e frica si desi ar trebui sa o privesti ca pe o “acceptare” devi si mai rautacios, rautacius pe ceea ce nu mai poti avea, rautacios pe fericirea, pe muzica, pe tabileturile, pe stilul vestimentar al altora.

Si respiri adinc….si totul se opreste. Ai urcat acolo sus…In timp ce urci…iti revezi toate prostiile astea ce ti-au intristat viata si iti spui ca ai invatat ceva din viata asta si ca in urmatoarea nu o sa mai faci asemenea greseli.

Si iar te nasti…si e totul alb..si e ceata….si auzi niste sunetete care pentru o fractiune de secunda ti se par cunoscute….si….deschizi ochii…si ai impresia pentru o clipa ca esti un copil cu mintea unui matur. Si se opreste, la prima atingere a pleoapelor….un infart scurt al mintii…ti s-a sters tot…devi iarasi un bebe roz si dulce pe care toata lumea in pupa. Si nu intelegi ce au oamenii astia uriasi de te pupa mereu si de ce te trag de degetele cand au si ei…..si uite ce mari sunt. Nu intelegi de ce se stramba cand tu simti ceva cald la fundulet…si tie iti place. Si nu intelegi cand te faci mai mare de ce mami si tati se cearta, si mami plange si…nu intelegi de ce tipa cand pot vorbi mai incet. Nu intelegi de ce mami e suparata pentru ca tata s-a intalnit cu alta domna. Ce e rau in asta? Si nu intelegi de ce mami sufera...de ce nu face nimic? Nu intelegi de ce distanta pana la intrerupator ti se pare atat de mare..dar realizezi mai tarziu ca incepi sa te apropii si ca nu trebuie sa mai stai pe varfuri ca sa deschizi usa…acum esti mare….ajungi la maner. Stii ca atunci cand iti folosesti greutatea corpului daca apesi pe maner usa se deschide. Si vrei sa intri si tu la baie cand e mami…si vezi ca acum usa nu se mai deschide, e incuiata…de ce oare…inainte aveam voie?

Si mai tarziu nu intelegi de ce te cearta mereu si de ce te pun sa faci o groaza de lucruri. Iti este frica de ei, poate mananci bataie daca faci vreo prostie. Si iti e frica sa iei note proaste, sa iti rupi pantaloni la fotbal sau sa vi acasa tarziu.

Si mai tarziu iti dai seama ca infartul ala de mititel parca te-a bagat intr-o transa…si simti ca ai anestezie in tot corpul si nu realizezi prea multe. Nu constientizezi tot…si ti se par lucrurile atat de simple…si nu intelegi de ce toti sunt ata de crizati, tipa cand sunt la volan, sunt stresati cand vin de la servici si nu mai gasesc timp sa se joace cu tine, uita sa iti mai lase lumina aprinsa desi stiu ca tie iti e frica de intuneric….si iti promiti ca tu copilului tau o sa ii lasi intotdeauna lumina aprinsa ca sa nu ii fie frica de Bau-bau. Si de aici….reincepe lantul de promisiuni…pe care de altfel nu ai sa le respecti niciotata.

La naiba imi placea mai mult cand eram copil…cand mama venea de la servici si ma agatam de piciorul ei sa o intreb daaa... mi-a adus ceva dulce? si stiai ca o sa scoata ea ceva bun….si daca nu avea atunci la ea stiai ca o sa apara peste cateva minute cu un pahar de apa si in el pus o lingurita de serbet roz, stiai ca are ea un borcan ascuns pe undeva. Serbetul ala m-a bantuit toata viata. Si farfurioara de dulceata cand mergeam in vizite…si paharul de apa de langa….Lingurita aia de sarbatoare si farfuriuta aia mica si adanca cu floricele pe margine. Excesul de zel cu care radeai farfuriuta cu lingurita dupa ultima picatura de dulceata….daca ar fi fost dupa tine ai fi lins tot,dar nu era politicos…eram la musafiri.Si nu intelegeai de ce nu te lasa sa lingi farfuria….stiai ca o sa o lasi curata luna si tu vedeai un avantaj in asta.Cand venea dimineata de la vreo nunta…o intrebam cu entuziasm daca mi-a adus prajituri…..si ah ce bune mai erau chiar daca erau storcite gata in servetelul ala de hartie…si tu mai vroiai…dar ea iti spunea mereu..”mami..se uita lumea urat, imi era rusine sa mai iau...lasa ca iti face mami prajituri”.

Ce vremuri....cand te bateai cu apa prin curte si cand te speriau alti dupa colt. Mirosul de vara si praful dupa strada. Linistea unei bai dupa o zi de joaca si somnul ala.....somnul ala atat de profund si de linistit, cearceafurile calcate ce miroseau mereu a „rece”....senzatia dupa prima lingurita de orez cu lapte si scortisoara, placinta de dovleac si chec-ul de duminica. Vantul ce iti vajaia pe la urechi cand te ridicai dupa saua bicicletei si...simteai ca esti cel mai tare....bucata de asfalt fara gropi pe care o cautau toti...senzatia cretei pe degete dupa ce desenai un joc cu tari pe care toata lumea il stia....si oftica cu care iti taiau cu aceasi creta din tara desenata de tine....durerea cu care ieseai din joc...si propuneai alt joc...pentru ca nu iti placea sa astepti. Placerea unei discutii la apus sub un tei care mirosea...ah.....imi e dor de teiul ala....acum l-au taiat....dar....cate fandoseli, cate tachinari si zambete pe ascuns in umbra acelui tei.

Asteptai nerabdator sa vina seara ca sa apara baietii mai mari. Si asteptai cu entuziasm sa vina toti...ca sa asculti si tu ce vorbesc ei.....si ciuda cu care urai acel strigat....ca sa te duci acasa ca e tarziu...si tu mai spuneai 5 minute....si alea cinci desi erau jumatate de ora....ti se pareau atat de putin.

Mingia aia mereu sparta...pentru ca nu rezista niciodata intreaga mai mult de 3-4 zile....placerea cu care o loveai......si frica si in alcelas timp placerea de a o recupera de pe la vecini. Viteza cu care sareai un gard de teama sa nu fi vazut...sau mai rau...de frica de a nu fi alergat de vreun caine cu care nu te impacai si pe care...de altfel....in timpul zilei il cam sacaiai pe la gard cand erai pe partea cealalta.

De asta imi e mie drag.....si daca am spus din greseala vreodata ca imi e dor....rectific....nu imi e dor...IMI E DRAG ca le-am trait....si merg mai departe catre alte momente de care am sa imi aduc mai tarziu aminte ca mi-au fost dragi.

Imi e drag de sentimentele de iubire....de valtoarea pasiunii traite... de iubitul meu si de saruturile dulci, de planurile de viitor....si...despre...mirosul florilor pe care le-am primit prima data pe neasteptate.

De asta imi e drag mie.....si acum de ce imi e dor? Imi e dor de imaginea alor mei in floarea varstei. De lipsa de atentie acordata tuturor liniilor de pe chipul lor. Imi e dor de zambetul si de dorinta de ai avea mereu langa mine...si....cand ma gandesc cine ar face un targ? Schimb toate amintirile astea care mi-au trasat urme in suflet, schimb 24 de ani pentru....10 ani de viata pentru cei pe care ii iubesc...pentru cei pe care nu vreau sa ii las sa plece de langa mine.

Vrea cineva sa faca schimbul asta?

E na

Nu iti gasesti locul...te simti singur desi ai venit singur pe lumea asta....ajungi la o rascruce...te intrebi....pe unde sa o iei ca sa dai de el...si dai cu banul si nici nu iti vine sa crezi ca tocmai tu ai sa reusesti. O iei la nimereala...pe una din alea patru...dai de unul sau de altul....de incompatibilitati si de rautati fara sens....doare si mergi mai departe, te gandesti ca nu ai noroc...ca poate tu esti menit sa ramai singurel...sa bantui in lung si in lat pe calea pe care ai ales-o. Cand ultima lumina s-a stins doar tu cu o lanterna atintita pe un perete mai speri ca vei fi gasit de acel cineva...de cel ce iti va face un ceai cand esti racit, de cel langa care te cuibaresti cand e iarna si e frig...Si ghici...cand nu te astepti te loveste....o durere de cap si o migrena ce iti intoarce lumea pe dos...te gandesti...ca poate nu ai luat-o pe unde trebuie...si lupti cu tine...si iti spui..."am ales iar eu nu ma intorc"...si te calmezi...durerea trece...si....bateriile alea se descarca...si te gandesti sa faci economie...de lumina...asta ca sa iti pastrezi deajuns ca sa fi si tu gasit odata....La naiba....nu ma vede nimeni...."poate e mai bine sa ma sui pe ceva poate, poate"...si nimic....si deodata...cand esti obosit...si adormi...esti sarutat....de cel pe care il astepti...si te trezesti...I'm soo damn lucky

Fuck yOu...and fuck her too

Liniste si pace....zambet si tristete in acelas timp....vei pleca....si de ce nu doare si doare in acelas timp? E imposibil si totusi posibil....e un vis...pe care daca il constientizezi exista sanse mari sa il transformi in cosmar. Fac ce-mi spune inima....buluc dau navala in ea si ii ordon cu incapatanare sa-si recapete pulsul....o mint ca nu o sa doara....o mint ca o sa fie bine....o mint iar veninul iluziei ma cuprinde....traiesc in visare....sunt o continua stafie....pe pamant si in zbor spre cer in acelas timp...."te iert" ea spuse..."te iert si-ti spun clar"......"o voi face iar....si iar....si iar....nu-i poti da inimii hotar".

You've changed

Respir, iti simt tacerea....Scanteia din ochii tai s-a dus...Zambetul tau e doar o mima fara noima....Imi frangi inima...Te-ai schimbat...Sarutarile tale sunt lipsite de pasiune acum...Esti plictisit de mine... Nu pot sa inteleg...Te-ai schimbat...Ai uitat cuvintele "Te iubesc"..Si amintirile pe care le-am trait impreuna...Ai ignorat toate stelele deasupra noastra...Nu pot sa realizez ca nu ti-a pasat defapt niciodata...Te-ai schimbat...Nu mai esti ingerul pe care il cunosteam
Nu trebuie sa imi spui, stiu ca s-a terminat...Acum totul e sfarsit...Te-ai schimbat

Dor de pace

Solidaritatea unei nopti de ceara...o dimineata alaturi de cel drag sufletului. Plictiseala de aceleasi ticuri si tabieturi si totusi tot langa ramai. Incertitutinea unei schimbari, motivatia si incapatanarea de a te tine de sfoara unei relatii din dorinta de a nu ramane singur. Egoismul de a nu imparti chiar daca te plictiseste. Dorinta de a pastra chiar daca nu mai vrei. Incepi sa devi un holder, fiecare cu "bunul" sau cu unul imprumutat. Solidaritatea in momente triste cand iti dai seama ca sunt momente cand esti plictisit si ca totusi trebuie sa fi acolo, momente cand trebuie sa pari tulburat desi nu esti atat de tare. Solidaritatea in momente fericite cand te bucuri iarasi cu o jumatate de pahar. Egoismul individual...solidaritatea unei relatii? Dorinta de durere cate cinci minute dupa care vrei sa te intorci, fericirea pe alocuri si tacerea de dupa. Placerea carnala si orgasmul cu patima...restul...nu conteaza....Explozie de stari pentru un confort minim, placere cu portia la ore tarzii...At last....my love has come alone...my lonely days are over...life it's like a lonely song....At last...the sky above are blue...my hearts it's loked up ever since the night I looked at you....Pasiunea...si tremurul primului sarut...uiti sa vorbesti si sa iti controlezi bataile inimii....zambetul si vraja de care esti cuprins....si...esti gata...prins....forever....solidaritate...si magie cu peripetii....solidaritate de dragul unui prag cu flori peste care ai trecut odata...
Iarasi....iarasi

Albastru ce pica din cer dintr-o data...lumina si intuneric intr-un cuvant....speranta de adevar...iubirea e atat de inselatoare. Umbre stafidite ale unui trecut plin de durere, speranta la fiecare ingenunchiere in fata nefericirii...si apoi iarasi albastru si pace...stele si romantism inflacarat si nostalgic. Pe plafonul unei masini cu un pahar de vin in mana...fumul aromat a unei tigari metolate....si multa liniste. Tu cu tine...zambesti nostalgic...toate fericirile si tristetile iti adancesc ridurile si iti uzeaza naravul de a spera. Schimbarea....o vrei din suflet...o vrei cu pasiune.
Singuratatea este cateodata cel mai bun antidot a unui tupeu de a spera....comoditatea este o masura severa pentru indrazneala de a dori...acel pahar de vin dulce ce imi imbata gandurile...acea liniste in stomac si o muzica nostalgica pe fundal....Ma iubesc...si ma intreb de ce nu ma iubesc si altii atat de tare...cei pe care ii vreau eu....alegeri nepotrivite si miros de tristete in urma lor. Placerea de a face ceea ce vrei si madria de a recunoaste ca esti doar tu cu tine si nu iti pare rau. Experiente tumultoase, flacara rosie a placerii si....si albastrul...linistii de dupa...Just my way....in tot ceea ce fac....zambet prostesc si inca o gura de vin....iubesc puterea de a domina...iubesc dorinta si pasiunea cu care cuceresc...iubesc..mirosul unui crin si a unui barbat cu piele fina.
Albastru...in ochii mei....te pierzi si iti este iar foame de iubire...Iubesc paharul meu de vin....stropul ala de placere mereu lafel....barbatii se uzeaza...un vin vechi e mult mai pretios....alegerea unui "betiv" ocazional?....Paharul meu cu vin demidulce.....albastru intens cu stele.....si Joni Mitchell.

O lume a mea....o carte cu coperti lucioase si un nume neinteresant la prima vedere....cam groasa ce e drept...ma gandesc daca sunt instare sa ma apuc de ea...daca nu cumva e cam grea sa o iau in fiecare zi la metrou...daca nu cumva ma voi impiedica pe scari citind cu pasiune din ea...ma gandesc ca ratez toate sansele de a fi agatata daca stau doar cu nasul in cartea asta blestemata...si totusi nu pot sa o las. Primele pagini mi se par cele mai grele...ma adaptez destul de greu...mie imi plac mai tare cuprinsurile...urasc sfarsiturile...pentru ca....LA NAIBA...iar ma apuc de citit alta...
Cartea asta grea a devenit incomoda...dar mereu in fac loc in geanta..a devenit ca.."un ruj"...indispensabil pentru mondenele de azi. Inceputul e groaznic...primele 50 de pagini ma plimba aiurea prin mintea altora...si totusi mie imi place...esti ca un regizor de teatru ce urmareste o proba de rol....Si ma uit cu detasament...asta ca sa nu ma trezesc iar cu doua statii de metrou mai departe...la cei ce stau tristi, la toti si toate mondenele asortate pana la pedichiura french ( asta daca se mai poarta) si la bluzita unika...cu sclipici ( si multa multa culoare...cat mai tare daca se poate).

Delirez...prefer cartea...ma intorc la paginile mele in care ma scufund cu brio. Scap de inceputul asta daca ma duc 3 zile la servici... ajung la cuprinsul plin de pasiune al cartii in 5 zile...asta daca nu o termin....AH...alta poveste...intotdeauna noua...Cartea asta cu copertile ei fancy iar m-a fermecat...dar mai am cateva.....AH...am una cu coperta verde....mie imi place verdele....

Si iata cum imi aleg eu cartile nu?...Macar daca ar fi asa...sau nu..o sa fac un alt clasament...Ia sa citesc domle cartile cele mai subtiri...ce...alea nu sunt carti?

For a fan

Dimineti tarzi....nopti de pasiune si melancolie...ganduri desarte la ce a fost si ce va urma....la ce iti poate umple acel gol...cafeaua de dimineata si aroma unui parfum ce-ti trezeste simturile. Un simplu "da"...si stii ce va urma....o emotie pentru un raspuns...nerabdarea unei petreceri...care....oricat de frumoasa e...are si un sfarsit...Un simplu "la revedere" incheie totul...si iarasi pornesti intr-o calatorie cu aventuri...chat-uri pana in miez de noapte....glume puerile si flirturi cu talent...expunere de calitati si interpretari...e atat de simplu..si totusi atat de complicat...da....

Cafeaua MEA de dimineata....un parfum ce IMI trezeste simturile....o melodie ce ma face sa zambesc...viata e frumoasa...

All night

Iubesc tacerea, iubesc diminetile reci cand esti tinut in brate de un barbat ce te-a dus pe culmile placerii. Barbatul care s-a folosit de toate atu-urile pentru a te aduce la extax...dupa asta...devine ca o sticla reciclabila....poti bea din ea un elixir dar nu o sa mai aiba acelas gust niciodata. Iubesc tacerea, sa te intelegi din priviri fara sa te opui, sa zambesti cu subanteles si sa stii ce il asteapta mai tarziu si el sa zambeasca a nerabdare. Iubesc lumina si ploaia, stele si noptile senine. Iubesc oamenii ce stiu ce vor, ce iau cand vor si pastreaza pentru ca vreau. Iubesc intelegerea si linistea....linistea fara complicatii, tacerea fara nerabdare, siguranta fara incertitudini.
Iubesc profunzimea oamenilor inteligenti si caracterele fara fisuri, iubesc bunatatea celor ce o inteleg, iubesc aprecierea celor ce stiu sa o acorde, iubesc de multe ori ceea ce nu e al meu si ma simt bine cu asta. Iubesc tot ce vreau pentru ca pot si pentru ca nimic nu ma poate opri. Iubesc cand am chef si cand am pofta pentru ca asa sunt eu...greu de cucerit...greu de pastrat...I'm like a riddle, always easy at first sight but so damn complicated.

E frig...si totusi

Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti, cu businessuri complicate, cu alegeri taioase, cu datorii grave, cu credite incurcate, cu suparari viguroase.
Traiesc intr-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg, indarjit, in raspar.
Cumpar haine fara sa-mi pot motiva prea bine alegerile si mi s-a intamplat nu o data sa ajung acasa si sa constat ca n-as putea imbraca niciodata ce-am scos din punga de cumparaturi. Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as vietui nici o singura zi langa cel pe care m-am luptat sa-l imblanzesc. Si atunci ma intreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: Ce conduite mature, pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva sa imi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteza cu ce. Trufia mea nedomolita cu o singuratate asumata? E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu indraznesc sa vreau sa cobor. E frig. E frumos.

For a dear friend

Un banc grecesc spune ca intr-o barca se aflau un barbat, sotia si amanta lui. Cum barca lua apa si cineva trebuia sacrificat, aruncat in apa, pentru ca ambarcatiunea sa continue sa pluteasca, farbatul se afla in situatia de a alege intre sotie si amanta. Si pe cine credeti ca a sacrificat el?
Pe amanta. Pentru simplul motiv ca ea oricum il intelegea. Adica un barbat isi ia amanta pentru ca acasa nu e inteles. Acasa el nu gaseste sau nu mai gaseste acea tandrete, toleranta induiosata, rodul unei iubiri neconditionate pe care o cauta alaturi de o femeie.

Iubire pe viata si pe moarte?

Nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata. Nu cred in iubiri eterne care calaresc peste orice obstacole, in amoruri care defriseaza orice incalceli de piedici, in povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche. "Pe viata" mi se pare o sentinta nemiloasa atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste, sex si comunicare pe termen prea lung. Faptul ca traim inca intr-o lume populata cu barbati care nu isi parasesc nevestele, cu sotii care nu isi abandoneaza copiii si omul de acasa, cu indivizi care nu se smulg cu usurinta dintr-o relatie este o realitate care tine de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decat de acele sentimente. Am banuieli, ba nu, am si dovezi, ca si ei, aparent stabili, se indragostesc si sufera, poate chiar mai mult, ca si ei au aventuri care le ravasesc sufletul, ca si lor li se intampla sa retraiasca chinul fabulos, delirant al dorintei interzise. Pentru ca dragostea "pe viata" are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte in toiul nuntii. Dulceata ei, a sampaniei si a iubirii, aluneca spre inevitabil, oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata. Si atunci, macar din cand in cand, trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si al rascolirii, razvratirii. S-o faci cu nebunie si constiinciozitate, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simti ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit, egoist si salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.
Imposibil.

Cine n-are barbati sa-si cumpere

Pot fi ingeri dar pot fi si curve. In catalogarile mele, barbatii pe care i-am iubit enorm au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta. Cei pe care i-am iubit scurt si arzator au trecut valvartej. Nu stiu cum s-a facut ca nici unul n-a ramas asezat in coltul de rai al inimii mele, pe care totusi l-am dereticat constiincios la inceputul fiecarei povesti de iubire. Si sunt convinsa ca a fost vina mea. In loc sa inchid gales genele mascaruite si sa suspin a dorinta lasciva, am lasat sa piuie bezmetic radarele pentru minciuna, lasitate, prefacatorie sau pofta de amantlac proaspat. Esti mincinos? Te-am prins, ai imbulinat-o baiete!, am racnit. Si el a tulit-o speriat. Si, in plus, nu m-am putut abtine - ce greseala! - sa depistez lacomia de bani, pofta hulpava de putere, foamea de amantlac ori fandoseala ridicola a barbatilor care, oricat de destepti ar fi, tot au momente de slabiciune crasa a mintii atunci cand orgoliul lor intra in erectie.
N-am putut sa-i laud cu vorbele pe care ei aveau chef sa le auda, chiar daca ii admiram pentru ispravi de alcov sau de business. Si rau am facut! N-am stiut sa aduc osanale frumusetii lor, desi se impopotonau cu haine destinate sa adauge uau trupului lor cremuit si parfumat. Si n-am priceput decat tarziu, si nu ma pot obisnui cu asta, ca cei mai multi barbati sunt de vanzare. Daca n-ai bani, ii poti achizitiona si pastra pe termen lung cu ocheade zaharisite de admiratie, cu vorbe insiropate de emotie contemplativa, cu orgasme strigate desantat intru slava potentei lor u-hu-lu-i-toa-ah-aaaa-re! Cine n-are barbati sa-si cumpere. Cei mai multi sunt de vanzare.

Only ...

Mirosurile ating corzile inimii tale cu o precizie mai mare decat imaginile si sunetele. Cauta sa vezi ochii umezi la barbatii din viata ta. Cand vei gasi aroma ta, vei sti cu siguranta.

Like...a diamond

Cum se face ca afirmi ca toti suntem egali, si totusi contradictiile evidente ne izbesc in fata: inechitati in virtuti, in cumpatare, in finante, in drepturi, capacitati intelectuale si talente, inteligenta, aptitudini matematice, ad infinitum?

Este ca si cum in fiecare persoana s-ar afla un diamant. Imagineaza-ti un diamant cu o lungime de un metru. Diamantul are mii de fatete, iar aceste fatete sunt acoperite cu praf si smala. Este datoria sufletului de a curata fiecare fateta pana cand suprafata va deveni stralucitoare si va putea refleta un curcubeu de culori. Unii au curatat multe fatete, care stralucesc foarte tare. Altii au reusit sa curete numai cateva; ele nu stralucesc prea tare. Totusi sub murdarie, fiecare persoana poseda in sufletul sau un tare. Totusi sub murdarie, fiecare persoana poseda in sufletul sau un diamant stralucitor cu o mie de fatete scanteietoare. Diamantul este perfect, fara nici o fisura. Singura diferenta intre oameni este numarul de fatete curatate. Dar fiecare diamant este la fel, si este perfect. Energia pura exista in curcubeul de lumini, iar luminile poseda cunostinte si cunoastere.

Si toate diamantele sunt perfecte.

Judgemental?

Ne-am invatat sa judecam, facem asta in fiecare zi, incepand de la lucruri minore pana la cele mai delicate, oamenii. Am simtit asta pe propria piele, cand esti direct poti fi etichetat gresit. Si, cu toate astea cu totii ne dorim sa intalnim oameni care sa nu ne mai minta in fata, oameni care sa ne spuna adevarul chiar daca uneori doare. Si minciuna e necesara si nu vreau sa sune ca un contraargument la ceea ce am spus mai devreme insa sinceritatea continua sa faca victime printre cei limitati... Si oricat ti-ai dori sa intalnesti oameni care sa gandeasca de doua ori inainte sa faca anumite afirmatii gratuite..parca tot de ei dai...probabil in asta consta toata ideea asta de supravietuire...sa treci peste si printre cei ce nu au aceleasi open mind ideeas. Astazi...desi am simtit asta de cateva zile...am fost etichetata...gresit evident insa...acum stau sa ma gandesc daca imi pare bine sau nu...nu am mai experimentat niciodata asta...cateodata este oare bine sa fi tu the bad bitch...hmmmm...sincer...situatia asta ma amuza...Poate e inconstienta reactia mea insa...nu vad de ce m-as agita prea mult....Barbatii care nu te pot avea te eticheteaza drept curva, femeile invidioase care vad ca tu ai mai mult succes ( sau mai bine spus stii cum sa iti exploatezi sexualitatea) fac aceleasi afirmatii...Ne-am obisnuit sa fim atat de superficiali...Si oricat de mult mi-as dorii ...si asta pentru ca sunt o optimista...din pacate nu poti sa gandesti in locul altora...asa ca nu va ramane decat sa ma gandesc ca...sunt printre cei...creme de la creme....iar the others...are just the others. Asta ma face sa ma simt speciala...faptul ca vad diferenta...spre deosebire de ei..Mica asta diferenta care de fapt.... e o mica prapastie nu ma face decat sa ma gandesc ca poate sunt in siguranta insa...limitatii...continua sa raneasca..si pentru cei ca mine...conteaza. Trec peste momente de genul asta....dar nu uit niciodata...si nimic nu ma va putea face sa trec peste...o data ce sa aduna...paharul continua intotdeauna sa se umple nicidecum sa scada.. Si atunci ajungi in situatia in care devi ignorant...si parca...orice ai face intotdeauna se vor gasi oameni nemultumiti..dar oare cat de mult conteaza asta? Nu are rost sa iti propui sa ii faci fericiti pe toti pentru ca nu vei reusi niciodata...asa ca nu ar fi decat o pierdere de timp...cei ce conteaza vor te vor observa...si te vor iubi tocmai pentru asta...
Asa ca...oricat de funny suna...astazi...experimentez o noua stare...hmmm...si totusi acum zambesc...Mi-as dori ca...inaite de a eticheta...mai intai sa cunosti...si aspectul asta e perfect valabil in toate circumstanele...Asa ca..mult succes in a face diferenta...Be one of thouse that doesn't make mistakes.

u always make it there

Dragostea dispare, este o emotie atat de intensa, incat, fizic, nu are cum sa dureze