Cine n-are barbati sa-si cumpere

Pot fi ingeri dar pot fi si curve. In catalogarile mele, barbatii pe care i-am iubit enorm au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta. Cei pe care i-am iubit scurt si arzator au trecut valvartej. Nu stiu cum s-a facut ca nici unul n-a ramas asezat in coltul de rai al inimii mele, pe care totusi l-am dereticat constiincios la inceputul fiecarei povesti de iubire. Si sunt convinsa ca a fost vina mea. In loc sa inchid gales genele mascaruite si sa suspin a dorinta lasciva, am lasat sa piuie bezmetic radarele pentru minciuna, lasitate, prefacatorie sau pofta de amantlac proaspat. Esti mincinos? Te-am prins, ai imbulinat-o baiete!, am racnit. Si el a tulit-o speriat. Si, in plus, nu m-am putut abtine - ce greseala! - sa depistez lacomia de bani, pofta hulpava de putere, foamea de amantlac ori fandoseala ridicola a barbatilor care, oricat de destepti ar fi, tot au momente de slabiciune crasa a mintii atunci cand orgoliul lor intra in erectie.
N-am putut sa-i laud cu vorbele pe care ei aveau chef sa le auda, chiar daca ii admiram pentru ispravi de alcov sau de business. Si rau am facut! N-am stiut sa aduc osanale frumusetii lor, desi se impopotonau cu haine destinate sa adauge uau trupului lor cremuit si parfumat. Si n-am priceput decat tarziu, si nu ma pot obisnui cu asta, ca cei mai multi barbati sunt de vanzare. Daca n-ai bani, ii poti achizitiona si pastra pe termen lung cu ocheade zaharisite de admiratie, cu vorbe insiropate de emotie contemplativa, cu orgasme strigate desantat intru slava potentei lor u-hu-lu-i-toa-ah-aaaa-re! Cine n-are barbati sa-si cumpere. Cei mai multi sunt de vanzare.