Iubesc tacerea, iubesc diminetile reci cand esti tinut in brate de un barbat ce te-a dus pe culmile placerii. Barbatul care s-a folosit de toate atu-urile pentru a te aduce la extax...dupa asta...devine ca o sticla reciclabila....poti bea din ea un elixir dar nu o sa mai aiba acelas gust niciodata. Iubesc tacerea, sa te intelegi din priviri fara sa te opui, sa zambesti cu subanteles si sa stii ce il asteapta mai tarziu si el sa zambeasca a nerabdare. Iubesc lumina si ploaia, stele si noptile senine. Iubesc oamenii ce stiu ce vor, ce iau cand vor si pastreaza pentru ca vreau. Iubesc intelegerea si linistea....linistea fara complicatii, tacerea fara nerabdare, siguranta fara incertitudini.
Iubesc profunzimea oamenilor inteligenti si caracterele fara fisuri, iubesc bunatatea celor ce o inteleg, iubesc aprecierea celor ce stiu sa o acorde, iubesc de multe ori ceea ce nu e al meu si ma simt bine cu asta. Iubesc tot ce vreau pentru ca pot si pentru ca nimic nu ma poate opri. Iubesc cand am chef si cand am pofta pentru ca asa sunt eu...greu de cucerit...greu de pastrat...I'm like a riddle, always easy at first sight but so damn complicated.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu