Albastru ce pica din cer dintr-o data...lumina si intuneric intr-un cuvant....speranta de adevar...iubirea e atat de inselatoare. Umbre stafidite ale unui trecut plin de durere, speranta la fiecare ingenunchiere in fata nefericirii...si apoi iarasi albastru si pace...stele si romantism inflacarat si nostalgic. Pe plafonul unei masini cu un pahar de vin in mana...fumul aromat a unei tigari metolate....si multa liniste. Tu cu tine...zambesti nostalgic...toate fericirile si tristetile iti adancesc ridurile si iti uzeaza naravul de a spera. Schimbarea....o vrei din suflet...o vrei cu pasiune.
Singuratatea este cateodata cel mai bun antidot a unui tupeu de a spera....comoditatea este o masura severa pentru indrazneala de a dori...acel pahar de vin dulce ce imi imbata gandurile...acea liniste in stomac si o muzica nostalgica pe fundal....Ma iubesc...si ma intreb de ce nu ma iubesc si altii atat de tare...cei pe care ii vreau eu....alegeri nepotrivite si miros de tristete in urma lor. Placerea de a face ceea ce vrei si madria de a recunoaste ca esti doar tu cu tine si nu iti pare rau. Experiente tumultoase, flacara rosie a placerii si....si albastrul...linistii de dupa...Just my way....in tot ceea ce fac....zambet prostesc si inca o gura de vin....iubesc puterea de a domina...iubesc dorinta si pasiunea cu care cuceresc...iubesc..mirosul unui crin si a unui barbat cu piele fina.
Albastru...in ochii mei....te pierzi si iti este iar foame de iubire...Iubesc paharul meu de vin....stropul ala de placere mereu lafel....barbatii se uzeaza...un vin vechi e mult mai pretios....alegerea unui "betiv" ocazional?....Paharul meu cu vin demidulce.....albastru intens cu stele.....si Joni Mitchell.

O lume a mea....o carte cu coperti lucioase si un nume neinteresant la prima vedere....cam groasa ce e drept...ma gandesc daca sunt instare sa ma apuc de ea...daca nu cumva e cam grea sa o iau in fiecare zi la metrou...daca nu cumva ma voi impiedica pe scari citind cu pasiune din ea...ma gandesc ca ratez toate sansele de a fi agatata daca stau doar cu nasul in cartea asta blestemata...si totusi nu pot sa o las. Primele pagini mi se par cele mai grele...ma adaptez destul de greu...mie imi plac mai tare cuprinsurile...urasc sfarsiturile...pentru ca....LA NAIBA...iar ma apuc de citit alta...
Cartea asta grea a devenit incomoda...dar mereu in fac loc in geanta..a devenit ca.."un ruj"...indispensabil pentru mondenele de azi. Inceputul e groaznic...primele 50 de pagini ma plimba aiurea prin mintea altora...si totusi mie imi place...esti ca un regizor de teatru ce urmareste o proba de rol....Si ma uit cu detasament...asta ca sa nu ma trezesc iar cu doua statii de metrou mai departe...la cei ce stau tristi, la toti si toate mondenele asortate pana la pedichiura french ( asta daca se mai poarta) si la bluzita unika...cu sclipici ( si multa multa culoare...cat mai tare daca se poate).

Delirez...prefer cartea...ma intorc la paginile mele in care ma scufund cu brio. Scap de inceputul asta daca ma duc 3 zile la servici... ajung la cuprinsul plin de pasiune al cartii in 5 zile...asta daca nu o termin....AH...alta poveste...intotdeauna noua...Cartea asta cu copertile ei fancy iar m-a fermecat...dar mai am cateva.....AH...am una cu coperta verde....mie imi place verdele....

Si iata cum imi aleg eu cartile nu?...Macar daca ar fi asa...sau nu..o sa fac un alt clasament...Ia sa citesc domle cartile cele mai subtiri...ce...alea nu sunt carti?

For a fan

Dimineti tarzi....nopti de pasiune si melancolie...ganduri desarte la ce a fost si ce va urma....la ce iti poate umple acel gol...cafeaua de dimineata si aroma unui parfum ce-ti trezeste simturile. Un simplu "da"...si stii ce va urma....o emotie pentru un raspuns...nerabdarea unei petreceri...care....oricat de frumoasa e...are si un sfarsit...Un simplu "la revedere" incheie totul...si iarasi pornesti intr-o calatorie cu aventuri...chat-uri pana in miez de noapte....glume puerile si flirturi cu talent...expunere de calitati si interpretari...e atat de simplu..si totusi atat de complicat...da....

Cafeaua MEA de dimineata....un parfum ce IMI trezeste simturile....o melodie ce ma face sa zambesc...viata e frumoasa...

All night

Iubesc tacerea, iubesc diminetile reci cand esti tinut in brate de un barbat ce te-a dus pe culmile placerii. Barbatul care s-a folosit de toate atu-urile pentru a te aduce la extax...dupa asta...devine ca o sticla reciclabila....poti bea din ea un elixir dar nu o sa mai aiba acelas gust niciodata. Iubesc tacerea, sa te intelegi din priviri fara sa te opui, sa zambesti cu subanteles si sa stii ce il asteapta mai tarziu si el sa zambeasca a nerabdare. Iubesc lumina si ploaia, stele si noptile senine. Iubesc oamenii ce stiu ce vor, ce iau cand vor si pastreaza pentru ca vreau. Iubesc intelegerea si linistea....linistea fara complicatii, tacerea fara nerabdare, siguranta fara incertitudini.
Iubesc profunzimea oamenilor inteligenti si caracterele fara fisuri, iubesc bunatatea celor ce o inteleg, iubesc aprecierea celor ce stiu sa o acorde, iubesc de multe ori ceea ce nu e al meu si ma simt bine cu asta. Iubesc tot ce vreau pentru ca pot si pentru ca nimic nu ma poate opri. Iubesc cand am chef si cand am pofta pentru ca asa sunt eu...greu de cucerit...greu de pastrat...I'm like a riddle, always easy at first sight but so damn complicated.

E frig...si totusi

Sunt friguroasa, dar imi place sa port vesminte subtiri. Sunt puternica, dar imi place sa fiu alintata. Sunt femeie, dar ma tratez, luandu-ma la tranta cu decizii barbatesti, cu businessuri complicate, cu alegeri taioase, cu datorii grave, cu credite incurcate, cu suparari viguroase.
Traiesc intr-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg, indarjit, in raspar.
Cumpar haine fara sa-mi pot motiva prea bine alegerile si mi s-a intamplat nu o data sa ajung acasa si sa constat ca n-as putea imbraca niciodata ce-am scos din punga de cumparaturi. Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as vietui nici o singura zi langa cel pe care m-am luptat sa-l imblanzesc. Si atunci ma intreb, hotarata sa rad, pregatita sa plang: Ce conduite mature, pentru anotimpurile intelepciunii, sa adopt?
Am nevoie, urgent, de un stilist pentru viata. E musai sa vina cineva sa imi spuna, ca-n magazinele bune, ce se asorteza cu ce. Trufia mea nedomolita cu o singuratate asumata? E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu indraznesc sa vreau sa cobor. E frig. E frumos.

For a dear friend

Un banc grecesc spune ca intr-o barca se aflau un barbat, sotia si amanta lui. Cum barca lua apa si cineva trebuia sacrificat, aruncat in apa, pentru ca ambarcatiunea sa continue sa pluteasca, farbatul se afla in situatia de a alege intre sotie si amanta. Si pe cine credeti ca a sacrificat el?
Pe amanta. Pentru simplul motiv ca ea oricum il intelegea. Adica un barbat isi ia amanta pentru ca acasa nu e inteles. Acasa el nu gaseste sau nu mai gaseste acea tandrete, toleranta induiosata, rodul unei iubiri neconditionate pe care o cauta alaturi de o femeie.

Iubire pe viata si pe moarte?

Nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata. Nu cred in iubiri eterne care calaresc peste orice obstacole, in amoruri care defriseaza orice incalceli de piedici, in povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche. "Pe viata" mi se pare o sentinta nemiloasa atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste, sex si comunicare pe termen prea lung. Faptul ca traim inca intr-o lume populata cu barbati care nu isi parasesc nevestele, cu sotii care nu isi abandoneaza copiii si omul de acasa, cu indivizi care nu se smulg cu usurinta dintr-o relatie este o realitate care tine de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decat de acele sentimente. Am banuieli, ba nu, am si dovezi, ca si ei, aparent stabili, se indragostesc si sufera, poate chiar mai mult, ca si ei au aventuri care le ravasesc sufletul, ca si lor li se intampla sa retraiasca chinul fabulos, delirant al dorintei interzise. Pentru ca dragostea "pe viata" are fragezimea unui pahar de sampanie spart la miez de noapte in toiul nuntii. Dulceata ei, a sampaniei si a iubirii, aluneca spre inevitabil, oricat de cu mare evlavie ar fi pastrata. Si atunci, macar din cand in cand, trebuie sa reiei exercitiul pur al emotiei si al rascolirii, razvratirii. S-o faci cu nebunie si constiinciozitate, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simti ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarea celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit, egoist si salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.
Imposibil.

Cine n-are barbati sa-si cumpere

Pot fi ingeri dar pot fi si curve. In catalogarile mele, barbatii pe care i-am iubit enorm au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta. Cei pe care i-am iubit scurt si arzator au trecut valvartej. Nu stiu cum s-a facut ca nici unul n-a ramas asezat in coltul de rai al inimii mele, pe care totusi l-am dereticat constiincios la inceputul fiecarei povesti de iubire. Si sunt convinsa ca a fost vina mea. In loc sa inchid gales genele mascaruite si sa suspin a dorinta lasciva, am lasat sa piuie bezmetic radarele pentru minciuna, lasitate, prefacatorie sau pofta de amantlac proaspat. Esti mincinos? Te-am prins, ai imbulinat-o baiete!, am racnit. Si el a tulit-o speriat. Si, in plus, nu m-am putut abtine - ce greseala! - sa depistez lacomia de bani, pofta hulpava de putere, foamea de amantlac ori fandoseala ridicola a barbatilor care, oricat de destepti ar fi, tot au momente de slabiciune crasa a mintii atunci cand orgoliul lor intra in erectie.
N-am putut sa-i laud cu vorbele pe care ei aveau chef sa le auda, chiar daca ii admiram pentru ispravi de alcov sau de business. Si rau am facut! N-am stiut sa aduc osanale frumusetii lor, desi se impopotonau cu haine destinate sa adauge uau trupului lor cremuit si parfumat. Si n-am priceput decat tarziu, si nu ma pot obisnui cu asta, ca cei mai multi barbati sunt de vanzare. Daca n-ai bani, ii poti achizitiona si pastra pe termen lung cu ocheade zaharisite de admiratie, cu vorbe insiropate de emotie contemplativa, cu orgasme strigate desantat intru slava potentei lor u-hu-lu-i-toa-ah-aaaa-re! Cine n-are barbati sa-si cumpere. Cei mai multi sunt de vanzare.

Only ...

Mirosurile ating corzile inimii tale cu o precizie mai mare decat imaginile si sunetele. Cauta sa vezi ochii umezi la barbatii din viata ta. Cand vei gasi aroma ta, vei sti cu siguranta.

Like...a diamond

Cum se face ca afirmi ca toti suntem egali, si totusi contradictiile evidente ne izbesc in fata: inechitati in virtuti, in cumpatare, in finante, in drepturi, capacitati intelectuale si talente, inteligenta, aptitudini matematice, ad infinitum?

Este ca si cum in fiecare persoana s-ar afla un diamant. Imagineaza-ti un diamant cu o lungime de un metru. Diamantul are mii de fatete, iar aceste fatete sunt acoperite cu praf si smala. Este datoria sufletului de a curata fiecare fateta pana cand suprafata va deveni stralucitoare si va putea refleta un curcubeu de culori. Unii au curatat multe fatete, care stralucesc foarte tare. Altii au reusit sa curete numai cateva; ele nu stralucesc prea tare. Totusi sub murdarie, fiecare persoana poseda in sufletul sau un tare. Totusi sub murdarie, fiecare persoana poseda in sufletul sau un diamant stralucitor cu o mie de fatete scanteietoare. Diamantul este perfect, fara nici o fisura. Singura diferenta intre oameni este numarul de fatete curatate. Dar fiecare diamant este la fel, si este perfect. Energia pura exista in curcubeul de lumini, iar luminile poseda cunostinte si cunoastere.

Si toate diamantele sunt perfecte.

Judgemental?

Ne-am invatat sa judecam, facem asta in fiecare zi, incepand de la lucruri minore pana la cele mai delicate, oamenii. Am simtit asta pe propria piele, cand esti direct poti fi etichetat gresit. Si, cu toate astea cu totii ne dorim sa intalnim oameni care sa nu ne mai minta in fata, oameni care sa ne spuna adevarul chiar daca uneori doare. Si minciuna e necesara si nu vreau sa sune ca un contraargument la ceea ce am spus mai devreme insa sinceritatea continua sa faca victime printre cei limitati... Si oricat ti-ai dori sa intalnesti oameni care sa gandeasca de doua ori inainte sa faca anumite afirmatii gratuite..parca tot de ei dai...probabil in asta consta toata ideea asta de supravietuire...sa treci peste si printre cei ce nu au aceleasi open mind ideeas. Astazi...desi am simtit asta de cateva zile...am fost etichetata...gresit evident insa...acum stau sa ma gandesc daca imi pare bine sau nu...nu am mai experimentat niciodata asta...cateodata este oare bine sa fi tu the bad bitch...hmmmm...sincer...situatia asta ma amuza...Poate e inconstienta reactia mea insa...nu vad de ce m-as agita prea mult....Barbatii care nu te pot avea te eticheteaza drept curva, femeile invidioase care vad ca tu ai mai mult succes ( sau mai bine spus stii cum sa iti exploatezi sexualitatea) fac aceleasi afirmatii...Ne-am obisnuit sa fim atat de superficiali...Si oricat de mult mi-as dorii ...si asta pentru ca sunt o optimista...din pacate nu poti sa gandesti in locul altora...asa ca nu va ramane decat sa ma gandesc ca...sunt printre cei...creme de la creme....iar the others...are just the others. Asta ma face sa ma simt speciala...faptul ca vad diferenta...spre deosebire de ei..Mica asta diferenta care de fapt.... e o mica prapastie nu ma face decat sa ma gandesc ca poate sunt in siguranta insa...limitatii...continua sa raneasca..si pentru cei ca mine...conteaza. Trec peste momente de genul asta....dar nu uit niciodata...si nimic nu ma va putea face sa trec peste...o data ce sa aduna...paharul continua intotdeauna sa se umple nicidecum sa scada.. Si atunci ajungi in situatia in care devi ignorant...si parca...orice ai face intotdeauna se vor gasi oameni nemultumiti..dar oare cat de mult conteaza asta? Nu are rost sa iti propui sa ii faci fericiti pe toti pentru ca nu vei reusi niciodata...asa ca nu ar fi decat o pierdere de timp...cei ce conteaza vor te vor observa...si te vor iubi tocmai pentru asta...
Asa ca...oricat de funny suna...astazi...experimentez o noua stare...hmmm...si totusi acum zambesc...Mi-as dori ca...inaite de a eticheta...mai intai sa cunosti...si aspectul asta e perfect valabil in toate circumstanele...Asa ca..mult succes in a face diferenta...Be one of thouse that doesn't make mistakes.

u always make it there

Dragostea dispare, este o emotie atat de intensa, incat, fizic, nu are cum sa dureze