Cu ce mai ajuta o lacrima din partea altuia cand tu ai varsat cu miile. Cu ce mai ajuta un "te iubesc" cand a fost rostit si nu a insemnat ce credeai si tu . Cu ce mai ajuta "imi pare rau" cand l-ai mai folosit de atatea ori si ajunge sa sune banal ca si cuvantul... "servetel". Regrete, lacrimi si nopti nedormite, te framanti si vrei sa dai timpul inapoi. De ce? De ce sa dispretuiesti prezentul pentru un trecut pe care nu ai stiut sa il apreciezi, pentru ati dovedi inca odata ca prezentul de acum e un alt trecut fara semnificatie? De ce sa te agiti cand atunci cand a trebuit te amuzai ironic de suferinta altuia. Cu ce mai ajuta acum? Cu ce mai ajuta ca acum vrei? "Acum-ul" e relativ, iti confera o stare de bine pe care in curand vei uita cum ai obtinut-o si cum ai suferit pentru a o recapata. Cu ce mai ajuta sincer? E ca si cum ai ars un bat de chibrit pana ajuns sa iti friga degetele. Nu te-ai bucurat de flacara calda, de atingerea aerului cald pe obraz, de mrejele scanteii galben aurii. A fost o risipa. Daca nu te bucuri de ce il mai aprinzi?
Cu ce mai ajuta prea tarziu cand mai devreme nu a fost deajuns?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu